Gând la Întâmpinarea Domnului

Doamne, Cel ce Te-ai adus Jertfă pentru pace

Între Dumnezeu şi om, nu-Ţi lăsa zidirea

Să se-ntunece în lut; Singur poţi preface

Întunericul în zi: înnoieşte-mi firea.

Bate-mi încă în fereşti şi în poarta-nchisă

Şi m-aşteaptă, să-Ţi aud, Doamne, suspinarea;

Iartă-mi, că n-am ochi să văd alba zi promisă,

Nici urechi de auzit, să-Ţi urmez chemarea.

Iartă-mi ochiul rău smintit, care strâmbă toate

Şi auzu-mi, ce-a minţit aşteptării Tale,

Iartă-mi somnul patimii adâncit în moarte,

Iartă-mi toate, Doamne-al meu, şi m-adu pe Cale.

Tu, Care în mine, azi, Cerul pleci preatare

Şi-mi cobori în inimă, încă mă aşteaptă

Să-mi deretic sufletul zi de sărbătoare;

Să Te-ntâmpin în pridvor, paşii mi-i îndreaptă.

Fă din mine loc smerit, jertfă de iubire

Şi-mi deschide uşa Tu, Cel ce, cu răbdare,

Mă aştepţi în prag de lut, să mă treci în fire

Spre luminaTa, s-ascult, dă-mi, a Ta chemare.

Să-Ţi răspund, ajută-mi Tu! Să-Ţi urmez, du-mi paşii…

Ia-mi pe umăr crucea grea şi-mi dezleagă tina

Din adâncul de pământ. Şi, pe toţi vrăjmaşii,

Izgoneşte-i! Dă-mi să-Ţi dau toată rădăcina

Renăscută-n zbor înalt… Fă-mă dor de Tine,

Fă-mă cântec de iubire şi ardoare vie,

Fă ca tot ce sunt, Stăpâne, blând să Ţi se-nchine

Şi, spre slava Ta, de-acuma, viaţa să îmi fie.

Liberează-mă grăbit, Bunule Stăpâne,

De Egiptul cel străin al robiei grele

Şi-mi dă-n pace să-Ţi răsar – spicul pentru pâine,

Naşte-mă din frângerea răstignirii mele.

Nu ştiu ce în mine-ai pus să pot fi… Ajută

Neştiinţei mele-acum, să-mi dezgrop înscrisul

Ce în mine ai săpat… Doamne,-mi împrumută

Lutul, cu Lumina Ta, să-mplinesc promisul

Gând, ce m-a adus cândva din adâncul firii.

Şi, precum când am venit, Ţi-am răspuns, Stăpâne,

Dă-mi să Te primesc întreg încăput zidirii

Primenite, spre a-Ţi fi loc de a rămâne.

Liberează-mă acum, Doamne-al meu, cu pace,

Din ţărâna firii, grea; fă-mă ram din Tine;

Din grăunţul de pământ, candelă îmi face

Şi-mi rămâi, să Te slăvesc, izvorât în mine.